Istoric

Istoricul medierii

Medierea este reglementată în România din anul 2006, prin Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator.

În S.U.A. există o adevărată cultură a medierii, astfel încât doar aproximativ 10% din toate conflictele ajung să fie soluţionate într-o sală de judecată, restul fiind soluţionate prin mediere.

Un caz de mediere a fost găsit în istoria Sumerului, când cu peste 2000 de ani înainte de Hristos, un rege sumerian a mediat disputa dintre vecinii săi reuşind să instaureze pacea.

De asemeni, negustorii fenicieni par să fi folosit medierea.

Romanii au consfințit practica negocierii în ,,Digestele” lui Iustinian.

În China, încă din sec. al III-lea I.H., Şcoala Confucianistă de gândire descuraja recursul la instanţele statale şi încuraja medierea necontencioasă.

În 2001, trei cercetători americani (James Wall, John Stark şi Rhetta Standifer), într-o excelentă trecere în revistă a cercetărilor în domeniu, remarcă faptul că medierea este intens utilizată în ţări precum China, India, Japonia, Malayesia, Coreea. Interdependenţa dintre aceste societăţi, religia orientată spre armonie şi lipsa, în trecut, a tribunalelor au făcut din mediere o practică frecventă.

În Franţa, medierea a fost instituţionalizată în timpul Revoluţiei Franceze din 1798, ideologii revoluţiei considerând medierea ca metodă ideală de soluţionare a disputelor.

În Noua Anglie a fost un mijloc des folosit în cadrul comunităţilor religioase.